Frumos, idealist si curajos asa cum numai unui pirat ii poate sta in fire. Oare mai poate societatea secolului XXI sa gandeasca asa, sa aspire intr-un mod continuu la " linia oriziontului"? Mai avem oare educatia depasirii limitelor?Nu alergam zilnic spre un finit apropiat, care sa linisteasca apele si sa ne permita ancorarea? Nu urmarim oare zilnic succesul imediat, asa incat maine sa nu mai fie nevoie sa navigam? Cred ca de aici se trage extenuarea continua a fizicului, intelectului si afectului nostru. Am construit in timp o adevarata cultura a nimicului, suntem mereu motivati de finalitate, nu de continuare. Ne dorim sa se finalizeze, fie ca este un proiect, o actiune, o zi de lucru, un meci de fotbal sau o cupa cu inghetata. Nu mai stim sa savuram momentul, nu ne mai bucuram de timpul pe care il petrecem " calatorind". Ajungem la final si deja am uitat savoarea fiecarei linguri de inghetata, intensitatea fiecarei " faze de poarta" sau momentele de creativitate petrecute in compania celor cu care am colaborat.Le organizam pe toate pe module, le centralizam in fisiere, le arhivam pe singurul si stingherul, de acum, mediu de stocare pe care il posedam si minunea de produce... Uitam de ele!!!
